Triunghiul Bermudelor

In Oceanul Atlantic, intre trei tari, se regaseste legendarul Triunghi al Bermudelor. Cele trei orase care il inconjoara sunt Bermuda, Puerto Rico si Fort Lauderdale. De-a lungul anilor in aceasta zona au disparut in mod misterios nave, oameni si aeroplane a caror urma nu a mai fost gasita vreodata.

In scurt timp, zona a capatat numele de Triunghiul diavolului, fiind tinta superstitiei umane ca diavolul a acaparat zona si rade de calatorii pierduti pe care ii supune la diferite incercari. Sa fie oare diavolul care ne joaca feste? Sau poate extraterestii folosesc acest loc drept baza militara pe pamant? Dar, poate ca triunghiul contine un vortex mistic ce atrage oamenii intr-o a treia dimensiune!!!

Mitul triunghiului misterios a inceput pe data de 16 septembrie 1950, intr-un articol al reporterului E.V.W. Jones ce relata disparitia misterioasa a catorva nave si avioane intre coasta Floridei si Bermude. La doar doi ani dupa aparitia articolului, revista „Fate” publica la randul sau un articol scris de George X. Sand cu privire la o serie de disparitii maritime ce nu au lasat nici o urma in triunghiul de apa dintre Florida, Bermude si Puerto Rico. Nu a trecut mult timp pana ce au inceput sa apara idei si teorii ciudate cu privire la aceasta portiune de ocean. M.K. Jessup a scris despre disparitiile repetate din aceasta zona, sugerand ca forte extraterestre ar fi cauza principala. Aceeasi opinie era impartasita si de Donald E. Kyhoe in cartea „Conspiratia Farfuriei Zburatoare”. Cel care a inventat denumirea de Triunghiul Bermudelor a fost Vincent Gaddis ce a scris un articol in editia din luna februarie a „Argosy”, o marturisire ce avea sa apara mai tarziu in cartea sa „Orizonturi Invizibile” sub denumirea de Triunghiul Bermudelor Mortal. Astfel a luat nastere denumirea a ceea ce avea sa fie mitul Triunghiului Bermudelor.

De-a lungul anilor au aparut nenumarate articole, carti si filme ce ilustrau misterul disparitiilor din Triunghiul Bermudelor. Orice om pragmatic cu siguranta se intreaba cum se poate ca in zilele noastre sa dispara barci, avioane si calatori, intr-o singura bucatica de apa? Nu le-ar fi oare teama avioanelor internationale de calatori sa survoleze aceasta zona a oceanului? Ei bine, lasati-ma sa va spun ca asta m-am intrebat si eu la randul meu si am ajuns la o concluzie legata de aceasta poveste. Nu-i totul decat un mit ce a supravietuit de-a lungul anilor, hranit fiind de intamplari nascocite si povesti exagerate ce au mers din generatie in generatie datorita unor oameni carora la place sa asculte povesti misterioase cu un final neprevazut!

MISTERIOASA DISPARITIE A ZBORULUI NOUASPREZECE. Una dintre cele mai faimoase povesti din triunghiul Bermudelor este disparitia misterioasa a zborului 19. Cum s-a intamplat totul? Pe data de 5 decembrie 1945, 5 bombardiere Avanger au parasit aeroportul naval de la Fort Lauderdale. Acestea nu s-au mai intors niciodata la baza. Bomabardierele Avenger aveau la bord 14 oameni din care 13 erau in ultimul stagiu de pregatire al antrenamentului alaturi de Locotenentul Charles Taylor. Cei cinci piloti fusesera transferati de curand de la statia navala din Miami. Locotenentul Taylor cunostea foarte bine Florida dar nu zburase de foarte multe ori deasupra inspre Bahamas, care era chiar destinatia zborului 19. Misiunea lor din acea zi era antrenamentul de bombardare a unei baze care se afla da 56 de mile departare. Odata indeplinita misiunea, bombardierele trebuiau sa mearga inspre est pentru inca 67 de mile si apoi catre nord saptezeci si trei de mile, urmarind sa se intoarca acasa prin sud-vest.

Cu alte cuvinte, acestia zburau in forma de triungi exact in zona ce avea sa se numeasca mai tarziu triunghiul Bermudelor. La ora 3:50 pm, in acea dupa-amiaza, unul dintre piloti si instructorul sau de zbor, locotenentul Robert Cox se pregateau sa aterizeze in aeroportul de la Fort Lauderdale. In acel moment au auzit o transmisiune radio adresata unei persoane pe nume Powers, care a raspuns ca nu stia unde se afla si ca probabil se pierduse dupa ultima tura. Putin mai tarziu locotenentul Cox a reusit sa stabileasca legatura cu alt pilot dintre cei pierduti. Vorbind cu locotenentul Taylor acesta a aflat ca busolele nu mai functionau si ca pilotul era sigur ca se aflau desupra cheiurilor Floridei si nu stia cum sa ajunga la Fort Lauderdale. In acel moment Cox l-a indemnat sa zboare catre nord inspre Miami. Taylor se insela amarnic, de fapt nu se afla deasupra cheiurilor, era deasupra insulelor Bahamas si urmandu-i sfatul lui Cox si zburand catre nord, nu facea decat sa se indeparteze de tarm inspre mare. Eforturile depuse de Cox si alti specialisti de a descoperi locatia in care se afla zborul 19 au fost zadarnicite de mijloacele de comunicatie slabe. La un moment dat Taylor a fost indrumat sa lase comanda unuia dintre studentii sai si aparent acesta nu a facut-o!

Odata cu apusul cei de la Fort Lauderdale si-au dat seama cu oroare ca locotenentul Taylor si pilotii sai nu aveau nici o ide unde se afla, erau complet pierduti. Interferentele radio si semnalul s-au inrautatit la rasaritul soarelui, astfel comunicarea cu zborul 19 a devenit imposibila. Inainte de pierderea legaturii locotenentul Taylor a apucat sa spuna ca vor zbura spre nord-est pentru o vreme scurta si apoi se vor indrepta catre nord. Ultima replica a locotenentului Taylor a fost un indemn adresat celor ce il insoteau in care le spunea ca atunci cand vor ramane fara combustibil sa se adune pentru a ateriza cu totii. Soarele apunea deasupra Fort Lauderdale la ora 5.29 pm. Vremea rea venea dinspre nord si situatia se transforma intr-una de maxima urgenta. Nimeni nu stia unde se aflau cei din zborul 19. La ora sase fix, pentru o clipa doar, comunicarea a devenit mai buna, insa din nefericire statiile comerciale cubaneze au bruiat mesajul celor de la Fort Lauderdale pentru zborul 19. La un anumit moment cei de la centrul de evaluare maritime ComGulf au crezut ca au reperat pozitia aproximativa a pilotilor, undeva la est de plaja New Smyrna, in Florida. Primul zbor de salvare a fost ordonat la ora 6:20. Era vorba de o nava zburatoare Dumbo ce a pierdut contactul cu tarmul facandu-i pe cei ce asteptau la sol sa creada ca si ea era pierduta. De fapt, problema se datora unei antene inghetate care a refuzat sa mai functioneze.

Intr-o ora de la incetarea semnalului mai multe nave au fost trimise in cautarea celor pierduti. Prognoza meteo si marea se aratau potrivnice si turbulente. Unul dintre pilotii navelor de cautare a raportat ca a observat la un moment dat o explozie puternica, apoi multe resturi si o pata de ulei in mijlocul oceanului. Nu a mentionat existenta nici unui supravietuitor sau cadavru. Din cauza conditiilor meteo foarte proaste nu s-a mai facut nici un demers pentru gasirea eventualilor supravietuitori. Pana la demararea de noi cautari combustibilul zborului 19 se terminase iar cautatorii credeau ca pilotii celor 5 bombardiere erau deja morti. Nici o urma n-a mai fost gasita vreodata. Pe data de 3 aprilie 1946 a aparut si rezolutia data de comisia ce a investigat accidentul: accidentul a fost cauzat de proasta orientare a pilotului ce credea ca se afla in apropierea cheiurilor Floridei, credinta ce i-a afectat toate deciziile ulterioare si ordinele catre subalterni. Mama lui Taylor si matusa acestuia au refuzat sa accepte acest verdict, fortand oarecum armata sa revizuiasca raportul in cauza.

In luna august a aceluiasi an comisia intrunita pentru a revizui respectivul raport a dat acelasi verdict necrutator. Furioase, cele doua femei au angajat un avocat si au programat o audiere in luna octombrie. Pe data de 19 noiembrie, Consiliul de Judecata al Marinei a retractat decizia originala si a clasat dosarul drept „Cauze necunoscute”. Disparitia totala a celor cinci bombardiere se poate datora furtunii puternice la care au fost supuse. Cunoscute drept pasarile de fier ale armatei, acestea cantareau 14000 de tone fara nici un fel de incarcatura la bord. La un impact puternic acestea s-ar fi scufundat imediat, ajungand pe fundul oceanului. Orice alta urma ar fi fost inghitita de oceanul agitat.
Pe la inceputul anilor ’50 au inceput sa apara informatii inselatoare privind disparitia zborului 19.

Povestile despre locul misteros in care nave si avioane dispar au inceput sa capteze imediat atentia publicului, legenda Triunghiului Bermudelor perpetuandu-se pana in zilele noastre. Multe publicatii au dat citate false facute de locotenentul Taylor in timpul zborului ajungand chiar sa afirme ca acesta a spus intr-o transmisie catre cei de la baza: „Arata de parca ar fi extraterestri, nu veni dupa mine sau totul e pe dos; ciudat, oceanul nu arata cum arata de obicei.” De fapt locotenentul nu a afirmat niciodata asa ceva. De aici la relatarea unor povesti caraghioase nu a fost decat un pas. La un moment dat s-a spus chiar ca cele cinci bombardiere au fost rapite de catre o nava spatiala ce inca mai bantuie deasupra Triunghiului Bermudelor. Sunt multe povesti legate de disparitii ciudate de vapoare si avioane in Triunghiul Bermudelor. Adevarul e ca, dintr-un motiv sau altul, accidente chiar au loc…de exemplu, Titanicul parea indestructibil cand a fost pus la apa. Cercetarile facute de Larry Kusche au demolat multe ipoteze si neadevaruri privind Tiunghiul Bermudelor.

Dupa indelungi cautari in ziare, rapoarte ale politiei, buletine meteo si alte documente oficiale, Kusche a realizat (dupa cum suspecta) ca Triunghiul Bermudelor nu era mai special decat oricare alt loc din lume. O marturie clara a acestei concluzii este insasi cartea sa denumita „Misterul Triunghiul Bermudelor – Rezolvat!”. Pe data de 4 aprilie 1975 in revista „Fate” a aparut o declaratie oficiala a Marinei engleze conform careia 428 de nave au fost declarate disparute in intreaga lume din anul 1955, dar Triunghiul Bermudelor nu pare a inghiti mai multe nave decat alte locuri din lumea larga.

Comments

comments