Președintele Putin predă lecția capitalistă la nivel global Clanului Rothschild

Vladimir Putin a fost ales președinte al Rusiei în 2000, într-o perioadă când liderii anteriori aduseseră țara în pragul falimentului. In acea perioadă, Rusia datora clanului Rothschild prin intermediul FMI, suma de 16,6 miliarde de dolari, în timp ce datoria totală a Rusiei către altii, după cum arată la acel moment Paris & London Club of Creditors, organism financiar controlat tot de Rothschild, era de peste 36 de miliarde de dolari.

Președintele Putin a valorificat schimbarea în plan mondial, a creșterii consumului de petrol în plan global prin intermediul Gazprom, direcționând o parte a profitului pentru a plăti datoria față de FMI și alte instituții financiare capitaliste (cum s-a străduit să facă și Ceaușescu până în 1989, când România a reușit să plătească datoria externă în totalitate, n.b.). A fost o decizie pe care a luat-o și Ceaușescu, dar de data asta vestul era în fața unui om care știa jocul și care îi cunoștea foarte bine.

După câțiva ani, Rusia și-a restaurat suveranitatea financiară, ceea ce cu siguranță nu avea cum sa fie pe placul clanului Rothschild și FMI, dar nu puteau interveni. În 2006, Președintele Putin a plătit datoria către Clanul Rothschild, iar dependența rușilor față de finanțele evreiești se terminase iar odată cu asta, a început propaganda împotriva lui în întreg vestul, propagandă specifică grupurilor financiare capitaliste atunci când interesele lor sunt în joc.

Evreii au pus toate tunurile pe președintele Putin, cu presă, instituții financiare, ONG-uri, mari corporații, embargouri mascate și așa mai departe. Ceea ce ei nu au înțeles și nu înțeleg nici acum, este că președintele Putin beneficiază de o țară în care sacrificiul financiar și lipsurile sunt stare de normalitate, iar pentru ei succesul vine din altă parte și anume din zona naționalismului, acolo unde ei au fost învinși de vest în 1990.

Rusul de rând nu a fost bogat nici în anii 80, nici în anii 90 și nici în anii 2000 și cel mai probabil nu va fi bogat niciodată. Dar a fost mândru pentru zeci de ani, a știut că reprezintă parte a unui imperiu, a știut că are un nume care este respectat, de frică sau de plăcere și aceste avantaje care păreau perene, au dispărut odată cu Gorbaciov si Elțîn. Recâștigarea lor prin președintele Putin a însemnat mult pentru ruși și chiar sunt dispuși la și mai multe sacrificii pentru a-și păstra mândria.

El nu va ataca și nu va anexa alte teritorii, tocmai pentru că anexarea lor va fi un răspuns la sancțiunile economice ulterioare ale vestului, în final (ceea ce a făcut cu Crimeea, unde 90% din populație este rusă, n.b.). Este o problemă de timp, pentru ca mândria prostească a vestului de a “exporta” democrația occidentală, practic dictatură economică și jefuirea resurselor înspre est, este finalul relației est-vest și o iminentă cădere a cortinei de fier. Ceea ce președintele Putin predă Clanului Rothschild acum, este lecția concurenței, competiției, pe care acești așa-ziși capitaliști ai lui Rothschild, de la FMI, o promovează fățarnic dar nu o au în vedere pentru a o pune în practică.

Capitaliștii discută de concurență, dar vor sa o facă acolo unde le convine și când le convine. Ei nu au în vedere o concurență politică, o concurență pașnică a unor sisteme economice, pentru că vor un singur sistem flexibil și dacă se poate să se numească capitalism, care să umple buzunarele unui grup restrâns.

Dacă privim înapoi în timp, vom vedea că, în perioada în care au existat cele două sisteme economice, cel vestic și cel răsăritean, denumit de ei comunist, ambele aveau un nivel de dezvoltare cu mult mai ridicat decât orice zonă actuală, care să limiteze ceea ce a fost. Exista competiție și organizațiile financiare mincinoase aservite unor grupuri de genul Rothschild, nu puteau penetra în CAER și nu puteau da împrumuturi condiționate, pentru că existau niște planuri economice periodice, chiar și acel cincinal al lui Ceaușescu avea coordonate clare de dezvoltare și urmărea piața internă dar mai ales externă, în care România exporta masiv.

În acest moment, acele țări sau grupuri de țări care făceau parte din cele două entități politice și economice, o duc din ce în ce mai rău, pe fondul unei creșteri a averilor unui grup și a manipulării stocurilor din birou, prin care se mută sărăcia în locurile dorite de cei ce „investesc”. Pe cine a ajutat acest export al capitalismului? El nu a ajutat nici pe cei ce trăiesc în țările capitaliste și nici pe cei unde a fost exportat. În 2007, Președintele Putin a stabilit Partidul Rus al Unității cu sloganul: „Planul lui Putin reprezintă victorie pentru Rusia”, care a adus o stare de nervozitate exagerată în cancelariile occidentale, dar mai ales în lumea finanțelor coordonată de clanurile evreiești, care se vedeau în fața unui viitor greu de prevăzut cu o forță în fața lor, care putea să le strice planurile.

Așa s-a și întâmplat. Vestul și indivizi aidoma celor din clanul Rothschild, care conduceau finanțele mondiale, au crezut că vor putea duce o luptă cu Putin, nu cu Rusia, după care vor face ce doresc cu Rusia, mai bine zis cu resursele sale. Așa au făcut în Irak, Afganistan, Libia, Algeria, Tunisia, Guatemala, Grenada și în multe alte țări, unde au dărâmat un lider sau un guvern, cu mijloace perverse de propagandă și militare, după care au dus sistemul economic al țării respective în faliment, punând apoi lideri corupți care să le spele picioarele și să stea aplecați când și cum vor ei.

Din păcate pentru acești iresponsabili ai finanțelor mondiale, lucrurile nu s-au derulat cum au dorit ei, din cauza încrederii pe care au avut-o în deciziile lor, a ignorării realității și aroganței față de orice schimbare în bine la nivel global ce nu se încadra în planul lor, aceștia facând mereu ca lucrurile să se întâmple doar într-un anumit fel. Acesti așa-ziși magnați, nu au înțeles că lupta nu se va da cu președintele Putin ci cu Rusia, pentru că președintele Putin abordează orice situație conflictuală în plan internațional, identificându-se cu Rusia.

Lupta pe care acești samsari ai finanțelor mondiale o dau, este una între un popor căruia i s-a readus personalitatea și caracterul naționalist și popoare din cultura „burger și pizza”, este o luptă între naționalism și lipsa de naționalism. Ei nu au luat în considerare ceea ce președintele Putin spunea cu mai mult timp în urmă și anume că „Rusia este cea mai mare țară albă a lumii”. Cu siguranță el nu se referea la culoarea dominantă a pielii ci la unitate, pe care a și adus-o și a valorificat-o în contact cu greșelile majore ale vestului pe toate planurile.

Vestul a valorificat pentru zeci de ani, un potențial extraordinar al emigranților și a făcut-o favorabil pentru țările occidentale și pentru un grup de exploatatori, dar a pierdut enorm la capitolul omogenitate și definiție a ei. Emigranții nu pot fi nici naționaliști și nici patrioți, ei sunt mercenari și doresc să trăiască mai bine, să manânce mai bine, să aibă o casă mai bună, să aibă un servici mai bun, să aibă o mașină mai bună și așa mai departe, fără să arboreze steagul național și nici să intre în contradicții cu alții asupra acestui aspect. Totul a mers perfect atâta timp cât liderii politici și economici capitaliști au putut să le acorde aceste drepturi, în concordanță cu munca enormă pe care au făcut-o acești emigranți.

Sursa:justitiarul

Comments

comments