Particulele care te ţin în viaţă chiar dacă nu respiri.

Cercetătorii Spitalului Pediatric din Boston au inventat microparticulele care injectate în sânge pot asigura oxigenarea corpului în condiţiile în care pacientul nu mai poate respira pe cont propriu.

Invenţia este una dintre cele mai mari inovaţii medicale din ultimii ani şi ar putea salva milioane de vieţi în următorii ani, scrie Science Daily.

Cu ajutorul acestor particule, un pacient care nu mai respiră poate fi menţinut în viaţă între 15 minute (atunci când traheea este blocată, de exemplu) şi 30 de minute. În acest timp, medicii pot interveni asupra pacientului fără riscul unui atac de cord sau al leziunilor cerebrale cauzate de lipsa oxigenului în creier.

Particulele au fost testate cu succes pe animalele ale căror plămâni cedaseră. Când medicii injectează particulele în circuitul sanguin, nivelul de oxigen este restabilit la cote normale chiar şi pentru o jumătate de oră.

Particulele constau în molecule de oxigen împachetate într-un strat de lipide.

Particulele au dimensiunea de patru microni (micronul este a milioana parte dintr-un metru). Acestea sunt suspendate într-o soluţie lichidă şi pot fi uşor transportate de echipele medicale. Particulele conţin de trei ori mai mult oxigen decât hemoglobinele, celulele care transportă în mod natural oxigenul prin sânge.

Efectul nu poate dura mai mult de o jumătate de oră, pentru că altfel soluţia lichidă în care sunt suspendate particulele ar suprasatura sângele pacientului, în cazul unei noi injectări.

Soluţii similare au fost încercate şi în trecut, însă au eşuat, deoarece particulele de oxigen cauzau embolism (obstrucţionarea vaselor de sânge) în loc să asigure oxigenarea organismului.

Potrivit doctorului John Kheir, unul dintre autorii invenţiei, diferenţa care dintre încercările precedente şi aceasta din urmă este că particulele dezvoltate la Spitalul Pediatric din Boston sunt mai mici şi sunt uşor de deformat.

Astfel, dimensiunea le permite trecerea fără probleme şi prin minusculele vase capilare, iar faptul că se pot deforma (întinde foarte mult) asigură eliberarea oxigenului pe o suprafaţă cât mai mare.

John Kheir a pornit cercetarea care a dus la această invenţie în 2006, după moartea unei fetiţe care i-a fost pacient. Din cauza hemoragiei pulmonare produsă de o pneumonie severă, creierul acesteia a suferit multiple leziuni, cauzate de lipsa oxigenului.

Acela a fost momentul în care Kheir a format o echipă compusă din ingineri chimişti, specialişti în particule şi medici.

„Unele dintre cele mai convingătoare experimente au fost cele iniţiale. Am adunat sânge de la toţi cercetătorii, l-am pus într-o eprubetă şi am adăugat particulele. Sângele, care se albăstrise, s-a colorat imediat în roşu, chiar sub ochii noştri”, povesteşte Kheir.

„Sună a vrăjitorie, dar însemna doar începutul unei munci, care, după ani de zile, a dat ca rezultat un lichid dătător de viaţă”, mai spune Kheir.

Sursa:Jurnalul.ro

Comments

comments