Cum ar arăta Planeta Roşie dacă ar fi… o Planetă Albastră?

Cum ar arăta Marte dacă ar avea apă şi viaţă ? Un specialist în software a întreprins acest exerciţiu de imaginaţie şi, cu ajutorul unor informaţii ştiinţifice despre planeta Marte şi al unor programe de computer – plus un număr de ipoteze personale – a realizat „portretul” lui Marte în chip de planetă asemănătoare Terrei, acoperită de oceane şi mari întinderi de vegetaţie.

Proiectul realizat de Kevin Gill, un inginer de software din SUA, se numeşte A Living Mars şi porneşte de la premisa – imaginară, desigur – că Planeta Roşie ar avea o atmosferă de tip terestru, mari cantităţi de apă, alcătuind un Ocean Planetar, şi viaţă, cel puţin viaţă vegetală. Cum ar arăta atunci Marte?

Într-un complex model computerizat, Kevin Gill a reprezentat relieful planetei Marte cu ajutorul unui program creat de el,  jDem846, după care a stabilit un „nivel al mării”; orice porţiune de teren cu elevaţie sub acest nivel a fost imaginată ca fiind plină cu apă şi, în consecinţă, reprezentată în albastru şi cu suprafaţa plată, aşa cum sunt reprezentate zonele oceanice pe hărţile terestre.

Apoi, a utilizat programul GIMP (GNU Image Manipulation Program  – un program multi-platformă pentru editarea de imagini) pentru a desena, pe „uscatul” planetei, diferite caracteristici al terenului, inspirându-se din imaginile realizate de NASA în cadrul proiectului Blue Marble: Next Generation.

În această etapă a făcut în mare măsură apel la propria imaginaţie, decizând singur unde să aşeze regiuni verzi, cu vegetaţie abundentă, şi unde să pună zone deşertice. De exemplu, i s-a părut mai potrivit ca în jurul muntelui numit Olympus Mons (cel mai înalt munte de pe Marte şi de pe orice planetă din Sistemul Solar – 22 km înălţime) şi al vulcanilor înconjurători, într-o zonă aflată în apropierea Ecuatorului marţian, peisajul să fie mai curând arid, deşertic, şi l-a reprezentat într-un mod similar celui în care apar zonele deşertice din Africa şi Australia pe imaginile din satelit.

Tot astfel, în regiunile mai înalte şi aflate la latitudini mai mari, peisajul a fost reprezentat într-un mod ce aminteşte  de pădurile boreale – cu vegetaţie de culoare mai întunecată – sau de tundră, cu întinderi de gheaţă, inspiraţia constituind-o peisajele din nordul Rusiei. 

Întinderile de vegetaţie din zonele tropicale şi subtropicale sunt inspirate din pădurile pluviale din Africa şi America de Sud.

Apoi, a importat din nou imaginea în programul jDem846, cu ajutorul căruia a modelat-o sub forma unei sfere, a adăugat nori – pentru a reprezenta atmosfera – şi a prelucrat lumina.

Gill a realizat două proiecţii diferite, una reprezentând emisfera estică a planetei Marte (stânga), cealaltă emisfera vestică (pe care pot fi văzute unele dintre cele mai cunoscute forme de relief de pe Marte, precum  Olympus Mons – spre orizont – şi canioanele din Valles Marineris, în centrul imaginii).

„Nu am avut intenţia de a realiza un scenariu riguros ştiinţific” – spune Kevin Gill despre creaţia sa – „şi sunt sigur că unele dintre presupunerile mele se vor dovedi incorecte.” Dar, adaugă el, speră să stimuleze imaginaţia utilizatorilor, iar aceştia să se bucure de imaginile create de el.

Sursa: The Atlantic

Comments

comments