Calendarul lui Adam

Adams Calendar Africa Orion Alignment 3D2O mulțime de zvonuri circulă pe net despre acest site misterios din Africa de Sud. Primele informații au fost lansate în 2009 și, la vremea respectivă, a fost ca un uriaș mănunchi de baloane colorate. Internauții au comentat în fel și chip marea descoperire arheologică, fiind considerată cea mai veche structură antică de pe Pământ. Mult mai veche decât Marea Piramidă sau Sfinxul, făcând trimitere la sumerieni.

Apoi, treptat, ecourile s-au stins deoarece nu s-a obținut o datare exactă. Dar să vedem despre ce este vorba. Peste un milion de structuri antice circulare de piatră zac împrăștiate în vestul localității Maputo, la 240 km în interiorul continentului în sud african. Au fost depistate din aer în urmă cu mulți ani, de către un pilot de avion, apoi au apărut și câteva imagini obținute prin satelit. Despre aceste misterioase structuri s-a spus că sunt rămășițele unei metropole imense ce măsoară, după niște estimări conservatoare, aproximativ 2 400 km pătrați.

Nu se știe cine le-a construit, dar se vehiculează ideea că enigmaticele pietre au o vechime de peste 75 000 de ani. Peste ”leagănul civilizației umane” planează acum o mare enigmă. Africa de Sud deține una dintre cele mai profunde mistere din întreaga istorie a omenirii. În imaginea de jos este ceea ce se vede pe google-earth la adresa: 25º 37’40.90” S 30º 17′ 57.41” E.

Deși s-a scris mult despre primii oameni care au apărut în această parte a lumii, s-au găsit foarte puține dovezi ale activității lor. Au fost descoperite drumuri antice, terase agricole, sisteme de irigație, locuințe, forturi, un calendar extrem de precis din piatră, mii de mine de vechi, rămășițele unor temple și observatoare astronomice. Multe dintre ele sunt complet erodate sau au fost acoperite de alunecările de teren. Câteva au ieșit la iveală când clima s-a schimbat și furtunile și inundațiile au spulberat nisipul, dezgolind fundațiile. Câteva au supraviețuit destul de bine pentru a putea releva dimensiunilor lor mărețe.

Câteva având ziduri de aproape 1,5 m înălțime şi peste un metru lățime în unele locuri. Multe dintre structurile circulare sunt aliniate la puncte specifice geografice, inclusiv solstițiile și echinocțiile. Rămășițele templelor şi observatoarelor astronomice se întind pe o arie imensă. Calendarul de piatră, numit în mod simpatic ”Adam’s Calendar” (”Calendarul lui Adam”) a fost datat de către astronomul Bill Hollenbach.

Acesta a fost descoperit în 2003, printr-o întâmplare. Johan Heine, un pilot de avion, răscolea zona respectivă fiind în căutarea unui coleg care se prăbușise. Lângă locul accidentului John a observat un aranjament ciudat de pietre foarte mari ieșind din pământ. La aproximativ 20 metri mai jos a descoperit niște monoliți şi după mai multe calcule a înțeles că erau aliniați după punctele cardinale. Erau cel puțin trei monoliți aliniați cu răsăritul, dar pe partea de vest era o groapă misterioasă în pământ. Odată ce ruinele au fost examinate, cercetătorii au fost curioși să plaseze civilizația descoperită într-o perspectivă istorică.

Pietrele erau acoperite cu o patină ce părea a fi foarte veche dar nu erau suficiente date pentru datarea cu Carbon 14. Dar datarea sitului era încă o problemă. Patina puternică identificată pe pietre sugera vechimea extremă a sitului. Datarea cu Carbon 14 se excludea pentru că rămășițele de lemn ars puteau fi de dată recentă, deoarece incendiile sunt o obișnuință în zonă.

Primele calcule pentru vârsta calendarului au fost făcute pe baza constelației Orion, cunoscută pentru “centura” strălucitoare de stele a vânătorului mitic. Axa Pământului are o mişcare de rotaţie în jurul unui ax astfel încât stelele şi constelaţiile îşi schimbă unghiul prezenţei pe cerul nopţii într-un mod ciclic. Această rotaţie, denumită mişcare de precesie completează un ciclu complet la fiecare 26. 000 de ani. Determinând când cele trei stele ale centurii lui Orion erau poziționate aliniat pe linia orizontului, putem estima data la care cele trei pietre ale calendarului erau aliniate cu cele trei stele într-un mod evident.

Prima calcul a fost stabilit cu cel puțin 25.000 de ani în urmă. Dar măsurători noi şi mult mai precise au tot mărit vârsta. Următorul calcul a fost prezentat de un arheo-astronom de vârf care a dorit să rămână anonim de frica ridiculizării de către comunitatea academică. Calculele sale au ținut cont şi de înălțimea lui Orion au sugerat o vechime de cel puţin 75. 000 de ani.

Cele mai recente şi exacte calcule, efectuate în iunie 2009, sugerează o vârstă de cel puțin 160. 000 de ani, bazate pe înălțimea constelației, orizontalitatea, dar şi pe eroziunea rocilor vulcanice, doleritelor, descoperite în sit. Câteva dintre pietre au fost ciobite şi bucăți din ele au stat pe pământ, expuse eroziunii naturale. Când au fost recompuse, aproximativ 3 cm din piatră era mâncată. Aceste calcule au ajutat la estimarea vârstei sitului calculând eroziunea doleritei. Zona mustește de aur. S-au găsit mii de mine de aur antice și se consideră că în ultimii 500 de aici a trăit o civilizație care s-a pierdut de-a lungul timpului.

Pe lângă mulțimea de galerii au fost descoperite multe drumuri – câteva lungi de sute de kilometri – ce unesc comunitatea de zonele de terasamente pentru agricultură, foarte asemănătoare cu cele ale civilizației Inca din Peru. Cine a construit metropola? De ce? Se pare că principala țintă a fost aurul.

Cea mai mare zonă de extragere a aurului este în Witwatersrand, în aceeași regiune unde a fost descoperită vechea metropolă. De fapt, împrejurimile Johanesburgului, unul dintre cele mai cunoscute oraşe din Africa de Sud, sunt denumite și “Egoli” care înseamnă ”orașul de aur”. Este chiar menționat în Biblie, descriind ”Râurile Grădinii Edenului: ”Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găsește aur. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găsește şi bedelion şi piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș.

(Geneza 2:11) Arheologii şi antropologii care au pus cap la cap datele din aceste descoperiri au ajuns la concluzia că tehnologia minieră era folosită în Africa de Sud în perioada imediat următoare anului 100.000 î.H. În septembrie 1988 o echipă internațională de fizicieni a sosit în Africa de Sud ca să verifice vârsta habitatului uman din Swaziland şi Zululand.

Cele mai moderne tehnici indicau ani între 80.000 î. H. şi 115,000 î. H. În ceea ce privește cele mai vechi mine de aur din Monotapa în sudul Zimbabue, legendele Zule spun că: ”Erau lucrate de «sclavi artificiali făcuți din carne şi sânge creați de către Primii Oameni» Acești sclavi, au pornit la război cu Omul-Maimuţă când “marea stea a războiului a părut în cer” (vezi Indaba My Children, de vraciul Zulu Credo Vusamazulu Mutawa – Geneza revăzută).

Sursa: cardinal

Comments

comments